Descriere

NOTA

În primul rând, vreau să vă spun că începând de prin 2000 am ales, înainte de a publica prin reviste şi cărţi, să postez, pe site-uri interactive (Agonia, Hermeneia, RoLit, Hiperliteratura şi, în ultimul timp, Face Book cărora le mulţumesc că m-au primit), texte într-o primă formă, înainte de publicare. Sperând că, prin sugestiile şi reacţiile primite, ele să devină mai bune. Am plecat de la premiza că astfel de site-uri vor înlocui cenaclurile unde ne întâlneam face to face, devenind astfel un mijloc mult, mult mai rapid de lucru (atelier) care să mă ajute. Şi lucrurile s-au întâmplat, în mare măsură.

În al doilea rând, au existat şi există un extrem de mare număr de prieteni de diverse formaţii de bază, pe care mi i-am făcut sau care au venit spre mine, în funcţie de natura diferită a textelor pe care le-am postat şi le postez eu sau ei, ajutându-ne reciproc. Mai mult, cu o serie dintre ei m-am întâlnit şi fizic devenind prieteni apropriaţi, comunicând, dincolo de postări, după afinităţi, Parcă am intuit că va veni un timp în care contactul fizic se va diminua, uneori drastic (azi) din diverse motive. Privind retrospectiv, lucrurile, pentru mine, nu au fost, întotdeauna, roz. Pentru că prietenii mei au avut şi au simţul umorului, la care nici eu nu aş renunţa în ruptul capului. Dar uneori, unii dintre ei, l-au cam depăşit şi atunci am răspuns pe măsură, că doar nu suntem la biserică. Niciodată nu am provocat astfel de lucruri, însă am acţionat în consecinţă. Şi am trecut mai departe. Adrenalina bat-o vina (rimă involuntară)! Care, mărturisesc, îmi place când creşte şi n-o să mă schimb sau să-mi cer scuze sau alte alea.

În fine, în al treilea şi ultimul rând, consider acum că am, pe aici, un grup suficient de mare şi diversificat de cei care ne luăm în seamă împreună, încât să încep sa postez, cum am promis texte mai puţin similare cu cele postare de obicei pe FB, unde, îmi face impresia, că într-adevăr „extazul comunicării” (Baudrillard) ne-a cam cuprins pe toţi şi rămânem cam la suprafaţa lucrurilor; nu vorbesc de textele de natură poetică şi, în general, artistică, ci de cele prin care se ia, hai să zicem, „atitudine” pro sau contra unor lucruri care ni se întâmplă şi ne bulversează; manipularea e în floare pe toate planurile acum, şi o practicăm, uneori, fără să ne dăm seama. chiar şi unii dintre noi, fiind „de bună credinţă”, cum se zice în noul limbaj de lemn; ca şi când ar depinde de noi, de fiecare în parte, „pacea mondială” (era să zic „după mapamond” comiţând un pleonasm de toată frumuseţea) când lucrurile, se pare, au luat-o complet aiurea şi nu mai pot fi oprite. Cel puţin asta este impresia mea. Drept care voi posta textul care urmează (nu cel promis, deja publicat, ci unul mai general), ce reprezintă doar un fragment dintr-o lucrare mai amplă care va apărea anul viitor într-o publicaţie, pe care unii o consideră „serioasă”, şi eu la fel dacă mă străduiesc atâta (unii ar zice: cine te pune?); şi vă rog să mă ajutaţi cu sugestii, scuzându-mă că. poate, expunerea pare prea „tehnică”, dar sper, „comunicabilă” nu numai într-u grup restrâns (privat) cum ar fi „PhiloSophia perennis: eseuri”.

Prin urmare, să trec la treabă. Vizualizari:263